joi, 23 decembrie 2010

despre ochii umani .

Ochiul este organul care capteaza din mediul inconjurator informatiile luminoase (excitatiile, stimuli). Forma, dimensiunile, culoarea unui obiect sau unei finite reprezinta tot atatea semnale primate de ochi.
Globul ocular este fixat, cu ajutorul unor muschi, intr-o cavitate osoasa,...
Ochiul este organul care capteaza din mediul inconjurator informatiile luminoase (excitatiile, stimuli). Forma, dimensiunile, culoarea unui obiect sau unei finite reprezinta tot atatea semnale primate de ochi.
Globul ocular este fixat, cu ajutorul unor muschi, intr-o cavitate osoasa, numita orbita si protejat de cateva organe anexe specifice.

miercuri, 22 decembrie 2010

sistemul venos si valve venoase.


Venele sunt dispuse la suprafaţa picioarelor noastre şi strâng sângele din straturile de piele. Aceastã parte este numitã sistemul venos superficial. Din acest sistem sângele colectat curge prin venele de legãturã în sistemul venos profund, care este înconjurat de muşchii din interiorul piciorului. Sistemul venos profund transportã sângele înapoi cãtre inimã printr-o acţiune de pompare a muşchilor.























Valvele venoase împiedicã sângele sã curgã înapoi în jos. Ele funcţioneazã ca nişte valve fãrã cale de întoarcere şi care nu permit întoarcerea sângelui, ci doar circulaţia acestuia într-o singurã direcţie, şi anume cãtre inimã. Acestea aratã ca nişte corãbii mici care sunt ancorate în jurul peretelui venei şi se întâlnesc la mijlocul venei. Dacã sângele circulã în suş datoritã presiunii pompãrii realizatã de muşchi, valvele se deschid. Dacã, din cauza gravitãţii, sângele încearcã sã curgã înapoi, acestea se închid.

dsisectia gatului-artera subclavie


inima


anatomia stomacului.

între esofag şi duoden (prima parte a intestinului subtire ). It is on the left upper part of the abdominal cavity . Acesta este în partea superioară stângă a cavităţii abdominale . The top of the stomach lies against the diaphragm . În partea de sus a stomacului se află faţă de diafragma . Lying behind the stomach is the pancreas . Situată în spatele stomacului este pancreasul . The greater omentum hangs down from the greater curvature . Omentului mai mare atârnă în jos de curbură mai mare.
Two sphincters, keep the contents of the stomach contained. Două sfinctere, să păstreze conţinutul stomacului conţinute. They are the oesophageal sphincter (found in the cardiac region, not an anatomical sphincter) dividing the tract above, and the Pyloric sphincter dividing the stomach from the small intestine. Ei sunt sfincterul esofagian (găsit în regiunea cardiac, nu, o sfincterului anatomice) împărţind tractul de mai sus, şi sfincterului piloric împărţirea stomac de la intestinul subtire.
The stomach is surrounded by parasympathetic (stimulant) and orthosympathetic (inhibitor) plexuses (networks of blood vessels and nerves in the anterior gastric, posterior , superior and inferior , celiac and myenteric), which regulate both the secretions activity and the motor (motion) activity of its muscles. Stomacul este înconjurat de parasimpatic (stimulant) şi orthosympathetic (inhibitor) plexuri (reţele de vase de sânge şi nervi în anterior gastric, posterior , superior şi inferior , celiaca si myenteric), care reglementează atât activitatea secretiile si motor (de mişcare) activitatea de muşchi sale.
In humans, the stomach has a relaxed, near empty volume of about 45 ml. La om, stomacul are o relaxat, aproape goale volum de aproximativ 45 ml. It is a distensible organ. Acesta este un organ extensibil. It normally expands to hold about 1 litre of food, [ 4 ] but will hold as much as 2-3 litres (whereas a newborn baby will only be able to retain 30ml). Acesta se extinde în mod normal să deţină aproximativ 1 litru de produse alimentare, [4] , dar va organiza la fel de mult ca 2-3 litri (în timp ce un copil nou-născut va fi doar posibilitatea de a păstra 30ml
                                       Stomac diagram.svg

care este diferenta dintre vene si artere.

Atât arterele, cât şi venele fac parte din sistemul circulator. Dar dacă arterele (cu excepţia arterelor pulmonare) au rolul de a transporta sângele oxigenat venit de la plămâni, venele sunt vehiculul pentru sângele sărăcit de oxigen către inimă şi apoi plămâni.

Sistemul circulator arterial şi venos


Arterele sunt mai groase, căci în ele este o presiune mai mare decât în vene. Tensiunea arterială este maximă în perioada contracţiei inimii - presiunea sistolică - şi minimă în perioada în care inima se relaxează, umplându-se din nou cu sânge - presiunea diastolică.
.

pelea umana.Ne-am putea imagina o haina croita dintr-o singura bucata, care acopera corpul de la cap pâna la picioare, apara de vânt, rezista la apa este puternica, totusi elastica, iar pe deasupra se reînnoieste mereu? Nu? O purtam în fiecare zi: e pielea! Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea întinsa a unui om adult acopera o suprafata de circa 2 metri patrati, cam cât un cearceaf obisnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce înseamna cam a douazecea parte din greutatea întregului corp. Grosimea pielii variaza între 0,5 si 5 mm. Este relativ subtire în regiunile corporale putin expuse la uzura sau presiune, si mai groasa pe suprafetele care sunt mai solicitate, de exemplu pe talpi. La microscop se poate observa ca pielea este formata din doua straturi. Stratul extern cornos al epidermei este format din 20 - 30 de rânduri de celule moarte. Aceste celule sunt asezate una peste alta, asemeni unor tigle, de aceea pielea se întinde cu usurinta în timpul miscarii. În fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar aceasta nu se uzeaza, fiindca celulele moarte sunt înlocuite î

Ne-am putea imagina o haina croita dintr-o singura bucata, care acopera corpul de la cap pâna la picioare, apara de vânt, rezista la apa este puternica, totusi elastica, iar pe deasupra se reînnoieste mereu? Nu? O purtam în fiecare zi: e pielea!

     Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea întinsa a unui om adult acopera o suprafata de circa 2 metri patrati, cam cât un cearceaf obisnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce înseamna cam a douazecea parte din greutatea întregului corp.

     Grosimea pielii variaza între 0,5 si 5 mm. Este relativ subtire în regiunile corporale putin expuse la uzura sau presiune, si mai groasa pe suprafetele care sunt mai solicitate, de exemplu pe talpi.

     La microscop se poate observa ca pielea este formata din doua straturi. Stratul extern cornos al epidermei este format din 20 - 30 de rânduri de celule moarte. Aceste celule sunt asezate una peste alta, asemeni unor tigle, de aceea pielea se întinde cu usurinta în timpul miscarii. În fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar aceasta nu se uzeaza, fiindca celulele moarte sunt înlocuite în permanenta cu altele noi.
Pielea umana, gazda a sute de comunitati de bacterii

marți, 21 decembrie 2010

structura ficatului.



     Ficatul uman este un organ de textura poroasa, fin, de culoare rosu-inchis maro. Este localizat in hipocondrul drept, sub cupola diafragmatica -- o foita de tesut muscular ce separa plamanii de organele abdominale. Carcasa caritilaginoasa a coastelor acopera ficatul, protejandu-l de leziuni. La un adult sanatos, ficatul cantareste in jur de 1.5 kg si masoara cca 15 cm.

     In ciuda multelor functii complexe pe care le indeplineste, ficatul este relativ simplu in structura. Este compus din 2 lobi inegali, stang si drept. Lobul drept fiind de cca 6 ori mai mare si prezinta atasati 2 lobi mai mici numiti: lobul cuadrat si caudat.

     Fiecare lob contine mii de unitatii numite lobule, care reprezinta constructiile componente ale ficatului. Lobulele sunt structurate pe sase-fete fiecare de 1mm. Prin centrul fiecarei lobule trec capilare cu scurgere in vena hepatica care transporta sangele afara din ficat. Sute de cellule hepatice de forma cubica, numite hepatocite, sunt aranjate in jurul lobulului venei centrale. Pe suprafata exterioara a fiecarui lobul se gasesc mase mici de sange, ducte, si artere care transporta fluide in afara si inauntrul. Pe masura ce ficatul isi face treaba, depozitele de nutrienti cresc, toxinele inlaturate si medicamentele eliberate in corp prin aceste vase.

     Spre deosebire de multe organe care au o singura rezerva de sange, ficatul primeste sange de la 2 surse: artera hepatica - care asigura sange bogat in O2 de la inima - suplinind astfel, 25% din sangele ficatului; vena portala, care transporta sange prin tractul digestiv unde colecteaza agenti nutritivi pe masura ce mancarea este digerata, ii transporta in ficat pentru procesare sau o eventuala depozitare, este sursa a 75% din rezerva de sange bogat in O2 a ficatului.

     Vasele mici de sange ale arterei hepatice si ale venei portale se gasesc in jurul fiecarui lobul hepatic. Aceasta retea de vase sangvine este responsabila pentru cursul vast al sangelui prin ficat : 1.4 litri / min. Sangele iese din ficat prin vena hepatica care apoi se varsa in inima.

luni, 20 decembrie 2010

muschii umani.

A doua clasa este formata din muschii netezi . Numele lor – la fel ca si in cazul muschilor striati – provine de la stuctura lor microscopica . Rolul lor este realizare miscarilor involuntare ale organelor interne , de exemplu din intestin sau din vezica urinara , care nu pot fi controlate constient , voluntar . Cea de a treia clasa este formata din muschiul care reprezinta cea mai mare parte din masa inimii , muschiul cardiac .

Pozitia muschilor
Muschii scheletici (muschii striati) se gasesc in intregul corp uman din crestet pana in picioare , constituind o parte considerabila a masei acestuia . Masa lor totala poate atinge 25% , chiar si la nou nascuti . Acesti muschi realizeaza miscarea diferitelor parti ale scheletului : de la musculus stapedius , de marimea capatului unui ac de gamalie , care se afla in urechea interna , pana la muschiul gluteu mare , care se afla in fese , si care controleaza incheietura soldurilor .

Muschii se fixeaza pe oase cu ajutorul a doua tendoane . Din cele doua capete de fixare ale muschiului unul este numit origine , celalalt insertie terminala .Tendonul din care porneste un muschi este de cele mai multe ori mai scurt decat cel cu care se fixeaza .Punctul pornire de regula este pe o parte a unei articulatii , iar punctul de fixare pe partea cealalta , astfel in cazul contractiei muschiului se schimba pozitia oaselor componente ale articulatiei .

Structura muschilor
Muschi striati voluntari pot fi vizualizati ca o serie de ghemuri de fibre ce formeaza impreuna un intreg unitar .Fibrele cele mai subtiri sunt asa numitele miofilamente (filamente subtiri si groase).Acestea au dimensiunea atat de mica , incat se pot vedea doar cu ajutorul microscopului electronic . Sunt alcatuite din proteine , actina si miozina , care se numesc si proteine contractile.Un muschi se contracta daca filamentele alcatuite din miozina aluneca pe filamentele subtiri alcatuite din actina .

Filamentele se organizeaza in manunchiuri numite miofibrile . Intre miofibrila se afla granule de glicogen – “rezervoarele de combustibil” ale muschilor – si mitocondrii care au rolul de “centrale energetice” . Miofibele formeaza manunchiuri mai complexe , fibrele musculare .Acestea sunt de fapt celulele musculare , nucleele fiind asezate langa membrana . La fiecare fibra musculara se cupleaza cu o fibra nervoasa , care in caz de nevoie va de comanda contractia acesteia .

Muschiul intreg este cuprins de un tesut , asemenea izolatiei cablurilor ce contin mai multe fire izolate . Organizarea intr-o geometrie complexa , compacta a fibrelor musculare si a filamentelor nu este o proprietate a structurii muschilor netezi , dar contractia lor se bazeaza tot pe alunecarea filamentelor intre ele .Structura muschiului inimii vazuta cu microscopul este practic la fel cu cel al muschilor striati , cu diferenta ca intre celulele muschilor inimii se pot vedea punti .

Nervii motori pornesc din scoarta motrica a creierului , trecand prin maduva spinarii si ies la nivelul muschilor inervati de ei .Impulsul nervos se transforma in contractie musculara prin niste placi motoare localizate spre capetelor fibrelor intrafusale , in punctul in care se cupleaza fibra musculara cu fibra nervoasa . Semnalul din nervi nu actioneaza direct asupra muschiului , ci prin eliberarea unei substante capabila sa transfere excitatia –acetil-colina .

Alimentarea cu energie a muschilor
Alunecarea filamentelor de miozina pe filamentele de actina este un process complex , pe parcursul caruia se realizeaza noi si noi legaturi chimice , in timp ce se desfac intre cele vechi.Tot acest prtoces necesita energie , aceasta eliberandu-se din arderea substantelor nutritive in mitocondri si se inmaganizeaza in legaturi fosfatice de energie mare , ATP (Trifosfat de Adenozina).
Muschii Umani culturism

muschii umani.

De la vibratia sprancenei pana la saritura in inaltime , orice miscare este realizata cu ajutorul muschilor . In lipsa acestora nu am putea digera mancarea si nici sangale nu ar circula in vene. Muschii corpului uman se grupeaza in trei clase .Prima clasa este formata din muschii scheletici ,adica muschii striati care se fixeaza pe schelet . Acestia sunt controlati de creier si impreuna cu oasele pe care se fixeaza cu tendoane , sunt responsabili de orice miscare voluntara ,constienta de la zambet pana la urcatul scarilor .

duminică, 19 decembrie 2010

Coloana vertebrală

Coloana vertebrală

cloana vertebrala

Coloana vertebrala este structura care sustine partea superioara a corpului si adaposteste cea mai importanta magistrala nervoasa, motiv pentru care tulburarile si deformarile vertebrale au frecvent si urmari neurologice.
Parte a aparatului locomotor, coloana vertebrala intervine atat in repaus, pentru sustinerea si axarea corpului, cat si in dinamica, prin multitudinea de miscari pe care le permite.
Lipsa activitatii fizice si pozitiile vicioase (in special in perioada de crestere) au efecte nefavorabile si asupra structurilor care stabilizeaza coloana vertebrala si se poate ajunge pana la modificari structurale, care agraveaza tulburarile initiale.
Cu trecerea anilor afectiunile de tip reumatic afecteaza si ele coloana vertebrala, care devine motiv de disconfort si grade diferite de impotenta functionala. In toate afectiunile coloanei, exercitiul fizic bine condus poate avea efecte spectaculoase.

Descriere topografica

In functie de zonele pe care le strabate coloana vertebrala se imparte in:
• regiunea cervicala, in zona gatului, formata din 7 vertebre;
• regiunea toracica cu 12 vertebre;
• regiunea lombara, in zona abdominala, cu 5 vertebre;
• regiunea sacrata cu 4-5 vertebre sudate si regiunea coccigiana formata din 5 vertebre sudate.
Regiunea cervicala este importanta prin faptul ca sustine capul si are cea mai mare mobilitate comparativ cu celelalte regiuni, cu rol in orientare si pastrarea echilibrului. Primele doua vertebre cervicale, atlas si axis, sunt cele care influenteaza aceasta mobilitate, prin articulatia dintre ele.
Regiunea toracica are mobilitate mai mica comparativ cu regiunile cervicala si lombara. Sustine toracele si se contracta izometric la miscarile capului si bazinului.
Vertebrele lombare sunt cele mai inalte si cu diametrul cel mai mare pentru a face fata presiunii care se exercita asupra lor.
Coloana vertebrala are mai multe curburi fiziologice situate in plan sagital, care ii cresc rezistenta (de aproximativ 10 ori fata de aceeasi coloana fara curburi). Aceste sunt cu convexitatea anterior in zona cervicala, cu convexitatea posterior in zona toracica si cu convexitatea anterior in regiunea lombara. Segmentul sacro-coccigian are o curbura imobila cu convexitatea posterior.
Curburile vertebrale impreuna cu ligamentele si discurile intervertebrale contribuie la realizarea unui echilibru intrinsec adecvat al coloanei, la care se adauga echilibrul extrinsec, pe care il realizeaza grupele musculare care sustin coloana vertebrala in mod direct, sau prin intermediul altor structuri. Se ajunge astfel la numeroase mecanisme care au rol de a da coloanei vertebrale rezistenta, mobilitatea si supletea maxime, care o fac potrivita pentru rolul de sustinere, axare, protectie si miscare pe care il are.
Lungimea coloanei scade odata cu imbatranirea si la sfarsitul zilei, pentru a se reface in timpul noptii.
Vertebrele sunt legate intre ele prin doua tipuri de articulatii:
• articulatia disco-vertebrala formata intre corpul vertebral si discul intervertebral permite 5 tipuri de miscari (flexie-extensie, inclinare laterala, rotatie in jurul unui ax vertical, alunecare paralela cu corpurile vertebrale, indepartare si apropiere intre vertebre);
• articulatiile apofizelor permit doar alunecari anterioare, posterioare sau laterale.
Tonusul muscular este starea de contractie statica sau de tensiune permanenta a muschiului relaxat, se mentine prin mecanism reflex si influenteaza proprietatile muschiului. Are rol in determinarea formei corpului, stabilitate articulara, metabolism si termoreglare. Variaza in functie de varsta, stare de sanatate, sex, antrenament. Hipotonia si hipertonia musculara in limite fiziologice nu produc modificari importante, dar peste anumite limite pot determina, initial deviatii ale coloanei si ulterior chiar deformatii. Prin antrenament bine condus, proprietatile muschiului (tonus, excitabilitate, contractilitate, elasticitate, plasticitate) se pot dezvolta pana la valori superioare.

osul femural

Os lung care formeaza scheletul coapsei (pulpei). Femurul se articuleaza in partea de sus cu osul iliac si in partea de jos cu tibia. El constituie locul de insertie al principalilor muschi ai coapsei. Extremitatea sa superioara cuprinde o proeminenta articulara rotunjita, numita capul femurului, care se articuleaza la o cavitate osoasa apartinand osului iliac, cotilul, pentru a forma articulatia soldului, si doua proeminente rugoase, marele si micul trohanter. Capul femurului se racordeza la cele doua trohantere printr-o scurta piesa osoasa, colul femurului. La extremitatea sa inferioara, femurul se rotunjeste in doua mase, condilele, separate printr-o rascroitura profunda, fosa intercondiliana. Patologie - Femurul poate fi sediul a numeroase tipuri de fracturi. - Fracturile colului femural, la nivelul soldului, survin in principal la femeia invarsta ca urmare a unui traumatism minor. Ele sunt favorizate de osteoporoza (rarefierea tesutului osos). Durerea este foarte...

maduva spinarii.

Adapostita în canalul vertebral, maduva
spinarii are ca limita superioara un plan orizontal care trece pe
marginea superioara a arcului posterior al atlasului, iar ca limita
inferioara un plan orizontal care trece prin discul separator dintre
prima si a doua vertebra lombara. Lungimea ei este în medie de 43 cm
la femeie si 45 cm la barbat. Maduva nu ocupa în întregime lungimea si
largimea canalului vertebral

Creierul uman se poate regenera?

Creierul uman este cea mai complexa si mai putin inteleasa parte a anatomiei umane.

Cu siguranta sunt inca multe lucruri pe care nu le cunoastem, dar iata cateva lucruri interesante pe care le-am descoperit deja.

1. Impulsurile nervoase in si din creier calatoresc cu o viteza de pana la 275 km pe ora. Te-ai intrebat vreodata cum poti reactiona atat de rapid la lucrurile din jurul tau sau de ce o lovitura la deget iti transmite imediat senzatii de durere? se datoreaza vitezei foarte mari a impulsurilor nervoase de la creier la restul corpului si invers, aducand reactiile la viteza unei masini de lux de mare putere.

2. Creierul opereaza cu aceeasi cantitate de energie cu a unui bec de 10 Wati. Creierul genereaza aceasta energie chiar si atunci cand dormi. Imaginea aceea din desene cu un bec deasupra capului atunci cand iti vine o idee nu este prea departe de adevar.

3. Celulele creierului uman pot stoca de cinci ori mai multa informatie decat Eciclopedia Britanica. oamenii de stiinta inca nu au stabilit o cifra exacta, dar capacitatea de stocare a creierului se intinde undeva intre 3 si 1000 terabyti.

4. Creierul tau foloseste 20% din oxigenul care intra in sange. Creierul ocupa doar 2% din masa corporala si cu toate astea consuma mai mult oxigen decat orice alt organ, ceea ce il predispune la daune provocate de privarea de oxigen. Deci respira adanc pentru a-ti mentine creierul fericit si celulele oxigenate.

5. Creierul este mai activ noaptea decat in timpul zilei. Ai crede ca toate activitatile complicate din timpul zilei iti solicita creierul la maxim, dar realitatea sta de fapt invers. Atunci cand dormi, creierul tau se activeaza, oamenii de stiinta nu cunosc inca motivele pentru asta, dar ii poti multumi creierului tau pentru toate acele vise placute.

6. Cu cat ai un IQ mai mare cu atat visezi mai mult. Poate fi adevarat, dar nu lua asta drept un semn al retardului mental daca nu iti amintesti toate visele. Majoritatea oamenilor nu-si amintesc toate visele iar durata acestora variaza oricum intre 2-3 secunde, ceea ce nu le face prea lungi pentru a ni le aminti.

7. Neuronii continua sa creasca pe tot parcursul vietii. Ani de zile oamenii de stiinta si doctorii au crezut ca creierul si tesutul neuronal nu poate creste sau regenera. Separe insa ca acestia cresc insa pe tot parcursul vietii, ceea ce adauga o noua dimensiune studiului creierului si bolilor care il afecteaza.

8. Informatia calatoreste la viteze diferite in functie de tipurile de neuroni. Nu toti neuronii sunt la fel. Sunt cateva tipuri diferite de neuroni in corp iar viteza de transmitere a informatiei variaza intre 0.5m/sec si 120m/sec.

9. Creierul nu poate simti durerea. Creierul este centrul durerii, dar creierul in sin enu ar ereceptori si nu poate simti durerea. Asta nu inseamna ca nu te poate durea capul. Creierul este inconjurat de o sumedenie de tesuturi, nervi si vase de sange care sunt foarte receptive la durere si iti pot da o durere de cap ingrozitoare.

10. 80% din creier este apa. Creierul tau nu este acea masa gri ferma pe care ai vazut-o la tv. Tesutul viu al creierului este un organ roz cu aspect gelatinos multumita concentratiei mare de sange si apa pe care o retine in tesuturile lui. Deci, data viitoare cand te simti deshidratata, bea putin apa pentru a-ti ajuta creierul sa se rehidrateze.

10 lucruri interesante despre creierul uman.

Creierul uman este cea mai complexa si mai putin inteleasa parte a anatomiei umane.

Cu siguranta sunt inca multe lucruri pe care nu le cunoastem, dar iata cateva lucruri interesante pe care le-am descoperit deja.

1. Impulsurile nervoase in si din creier calatoresc cu o viteza de pana la 275 km pe ora. Te-ai intrebat vreodata cum poti reactiona atat de rapid la lucrurile din jurul tau sau de ce o lovitura la deget iti transmite imediat senzatii de durere? se datoreaza vitezei foarte mari a impulsurilor nervoase de la creier la restul corpului si invers, aducand reactiile la viteza unei masini de lux de mare putere.

2. Creierul opereaza cu aceeasi cantitate de energie cu a unui bec de 10 Wati. Creierul genereaza aceasta energie chiar si atunci cand dormi. Imaginea aceea din desene cu un bec deasupra capului atunci cand iti vine o idee nu este prea departe de adevar.

3. Celulele creierului uman pot stoca de cinci ori mai multa informatie decat Eciclopedia Britanica. oamenii de stiinta inca nu au stabilit o cifra exacta, dar capacitatea de stocare a creierului se intinde undeva intre 3 si 1000 terabyti.

4. Creierul tau foloseste 20% din oxigenul care intra in sange. Creierul ocupa doar 2% din masa corporala si cu toate astea consuma mai mult oxigen decat orice alt organ, ceea ce il predispune la daune provocate de privarea de oxigen. Deci respira adanc pentru a-ti mentine creierul fericit si celulele oxigenate.

5. Creierul este mai activ noaptea decat in timpul zilei. Ai crede ca toate activitatile complicate din timpul zilei iti solicita creierul la maxim, dar realitatea sta de fapt invers. Atunci cand dormi, creierul tau se activeaza, oamenii de stiinta nu cunosc inca motivele pentru asta, dar ii poti multumi creierului tau pentru toate acele vise placute.

6. Cu cat ai un IQ mai mare cu atat visezi mai mult. Poate fi adevarat, dar nu lua asta drept un semn al retardului mental daca nu iti amintesti toate visele. Majoritatea oamenilor nu-si amintesc toate visele iar durata acestora variaza oricum intre 2-3 secunde, ceea ce nu le face prea lungi pentru a ni le aminti.

7. Neuronii continua sa creasca pe tot parcursul vietii. Ani de zile oamenii de stiinta si doctorii au crezut ca creierul si tesutul neuronal nu poate creste sau regenera. Separe insa ca acestia cresc insa pe tot parcursul vietii, ceea ce adauga o noua dimensiune studiului creierului si bolilor care il afecteaza.

8. Informatia calatoreste la viteze diferite in functie de tipurile de neuroni. Nu toti neuronii sunt la fel. Sunt cateva tipuri diferite de neuroni in corp iar viteza de transmitere a informatiei variaza intre 0.5m/sec si 120m/sec.

9. Creierul nu poate simti durerea. Creierul este centrul durerii, dar creierul in sin enu ar ereceptori si nu poate simti durerea. Asta nu inseamna ca nu te poate durea capul. Creierul este inconjurat de o sumedenie de tesuturi, nervi si vase de sange care sunt foarte receptive la durere si iti pot da o durere de cap ingrozitoare.

10. 80% din creier este apa. Creierul tau nu este acea masa gri ferma pe care ai vazut-o la tv. Tesutul viu al creierului este un organ roz cu aspect gelatinos multumita concentratiei mare de sange si apa pe care o retine in tesuturile lui. Deci, data viitoare cand te simti deshidratata, bea putin apa pentru a-ti ajuta creierul sa se rehidrateze.

creierul bebelusului tau .


Fiecare persoana are in perioada adulta aproximativ acelasi numar de neuroni ca la nastere, dar aceste celule cresc, ajungand la dimensiune maxima la varsta de aproximativ sase ani. Un nou-nascut are creierului triplu decat dimensiunea normala in primul an de viata (nu e de mirare ca bebelusii au un cap atat de mare, 350-400 g!). Simtul tactil este primul simt care se dezvolta la un fat, el experimentand acesta senzatie inca de la 8 saptamani cu ajutorul buzelor si al obrajilor, potrivit Environmental Graffiti.

Potrivit Ele.ro, intre cea de a 10 si cea de a 17 saptamana de gestatie in uter, fatul acumuleaza cantitatea fabuloasa de 250.000 neuroni pe minut! Numeroase conexiuni neuronale dispar la nastere, proces denumit de neurobiologi "hecatomba neuronala", astfel se explica faptul ca nu ne mai amintim mare lucru din ce se intampla in primii ani de viata. Este ca un schimb . Bebelusul isi pierde o mare parte din reflexele anterioare pregatindu-se cu pasi inceti sa devina adult. Astfel uita de grasping sau "reflexul maimuta", pe la varsta de 5 luni mersul automat, atunci cand puiul e ridicat in pozitie verticala, are tendinta sa faca niste pasi exagerati de mari. Acest reflex dispare in cateva saptamani, reflexul lui Moro sau al bratelor incrucisate, la una sau doua luni dupa nastere, reflexul suptului si altele. Ceea ce este fascinant este ca un bebelus normal, nascut la termen are peste 70 de reflexe testabile.

Pana la 6 luni, bebelusii din toata lumea vorbeasc aceeasi limba. "Ganguriada" unui bebelus din Africa e asemanatoare cu a unuia dinEuropa sau cu a unuia din Asia. Abia dupa 10-12 luni, acesta incepe sa nu mai vorbesca decat in limba materna.

globulele rosii

Globulele roşii, numite şi hematii sau eritrocite, sunt lipsite de nucleu la om. în mod normal, la bărbat se găsesc 4500 000—5 000 000 de globule roşii într-un milimetru cub de sânge; la femeie 4 000 000—4 500 000. Raportând această cifră la întreaga cantitate de sânge circulant (circa 5 litri) reiese că, în medie, un om dispune de 25 000 de miliarde de globule roşii care, puse cap la cap, ar realiza un lanţ lung de 175 000 km, cu care s-ar putea înconjura de 4 ori globul pământesc. Hematiile, în formă de disc, mai subţire în partea centrală şi cu marginile rotunjite şi mai groase, au o dimensiune medie de 7 microni.

După o viaţă care durează în medie 130 de zile, eritrocitele sunt distruse.

Hemoglobina din globulele roşii are funcţia vitală de a capta oxigenul în capilarele aflate în peretele alveolelor pulmonare şi de a-1 ceda ţesuturilor. Hemoglobina conferă hematiilor culoarea roşie, datorită încărcării acestora cu o substanţă proteică, globina, combinată cu fierul.

Hemoglobina din sângele provenit din vene şi care este dirijată către plămân are o culoare roşu închis (vişinie) datorită lipsei oxigenului şi prezenţei în cantitate mare a hemoglobinei reduse. Sângele arterial, dimpotrivă, are o culoare roşu aprins, deoarece trecând prin plămân hemoglobina a preluat oxigenul din aerul atmosferic.

Valoarea normală a hemoglobinei conţinută în sânge este de 130—160 mg/100 ml la bărbaţi şi 110—150 mg/100 ml la femei. Aceste valori au variaţii fiziologice: în minus, la femei în funcţie de fluxul menstrual, în plus, la cei ce fac ascensiuni pe munţi, ca fenomen compensatoriu al scăderii oxigenului şi presiunii atmosferice. Valoarea este foarte crescută în stări patologice (poliglobulii, eritremii etc).

Imunohematologia

Această disciplină cuprinde studiul fiziologiei şi afecţiunilor care apar în urma unui conflict imunologic între un anticorp circulant (în sânge) şi un antigen (sau aglutinogen) existent pe elementele figurate ale sângelui (hematii, leucocite).

Dezvoltarea imunohematologiei este strâns legată de descoperirea grupelor sangvine.

Există două categorii de afecţiuni imunologice: unele de izoimunizare, cum este imunizarea dintre indivizi aparţinând aceleiaşi specii, spontană şi naturală, determinând apariţia grupelor sangvine clasice O (I), A (II), B (III), AB (IV).

A doua categorie, prin heteroimunizare, când apar anticorpi împotriva unui antigen străin de specie, provenit din afara organismului.

Afecţiuni prin izoimunizare - Aceste boli afectează în principal hematia, ca boala hemolitică a nou-născutului, accidentele post-transfuzionale prin incompatibilitate grupală; în secundar, leucocitele (leucopenii) şi trombocitele (trombocitopenii In special la nou-născuţi)

Sursa Imaginii - freeschoolclipart.com

Read more: http://articole.famouswhy.ro/globulele_rosii_si_imunohematologia/#ixzz18Z4JroJM

bolile globulelor albe

Globulele albe(leucocitele) sunt produse de măduva osoasă. Au un aspect globular,sunt cu ceva mai mari decât globulele roşii si au rolul de a apăra organismul împotriva infecţiilor. Există 2 tipuri principale:granulocitele si limfocitele(celulele limfatice).Granulocitele acţionează prin înglobarea intruşilor –de exemplu a bacteriilor - pe care apoi le digera.

Limfocitele au rol mai mult de patrulare si reacţionează mai lent. Producerea anticorpilor este de asemenea rolul limfocitelor. Globulele albe pot trece uşor prin perete-le capilarelor si se găsesc din abundenta in diferite ţesuturi. Numărul normal al globulelor albe este de 5 000 — 8 000 de leucocite pe milimetru cub. De formă sferică, au deseori mici prelungiri protoplasmatice numite pseudopode, care le ajută să se mişte în mediul înconjurător şi să înglobeze în protoplasma microbi sau alte particule, pe care urmează să le digereze. Diametrul leucocitelor variază între 7 şi 20 microni, în raport cu tipul lor, cele mai mici fiind limfocitele şi cele mai mari monocitele

Bolile globulelor albe sunt stările morbide în care numărul sau calitatea leucocitelor diferă de normal.

- Leucopenia, care constă în scăderea leucocitelor sub cifra normală de 5 000—8 000 elemente pe milimetru sub, apare ca un simptom în cursul bolilor date de virusuri, precum şi în febra tifoidă. Cifrele înregistrate nu scad în aceste cazuri mult sub normal (2 000— 4000 pe mm3). în intoxicaţiile măduvei oaselor apare o formă foarte gravă de leucopenie, denumită agranulocitoză.

Spre deosebire de leucopenie, în care numărul global de globule albe este scăzut, în agranulocitoză scăderea generală a leucocitelor este însoţită de o scădere mare sau dispariţia selectivă a granulocitelor (polinucleare), fie din cauza neputinţei măduvei de a le produce, fie prin distrugerea lor masivă în circulaţie.

Apar ulceraţii necrotice pe mucoase. Boala survine în intoxicaţia organismului cu substanţe chimice (benzen) sau medicamente (pyran, atofan, chinină, fenacetină, penicilină, barbiturice, cloramfenicol), precum şi în cazul administrării unor doze mari de raze Rontgen.

Tratamentul constă în primul rând în îndepărtarea cauzelor toxice care au determinat apariţia bolii. Lucrătorii din industria chimică de sinteză, în care se utilizează substanţele care dau agranulocitoză, sunt obligaţi să respecte în modul cel mai strict măsurile de protecţie. Bolnavii care utilizează medicamente ce pot determina apariţia agranulocitozei au obligaţia să se conformeze întocmai prescripţiei medicale.

- Limfocitoza se caracterizează printr-o creştere a proporţiei de limfocite peste 25% (cât reprezintă acestea faţă de celelalte globule albe). Acest simptom hematologic este caracteristic anumitor stări de apărare a organismului, limfocitul considerându-se astăzi ca sediul de formare a anticorpilor.

In limfocitoza infecţioasă, o viroză limfatică acută caracterizată prin leucocitoză cu limfocitoza, numărul de globule albe poate să crească la 40 000—50 000 elemente pe mm3, din care 50—80% sunt hmfocite. Boala nu este gravă, evoluând de cele mai multe ori benign.

- Mononucleoza infecţioasă este de asemenea o boală a sistemului limfatic, dată de un virus. Clinic se caracterizează prin: amigdalită, febră, umflarea ganglionilor şi a splinei, creşterea importantă a leucocitelor, cu predominanţa monocitelor. Boala nu este gravă. Fiind o boală infecţioasă, poate fi prevenită prin măsurile generale de profilaxie a contagiunii, în primul rând prin evitarea contactului cu persoanele bolnave.

- Leucemia mieloidâ cronică se caracterizează prin creşterea masivă a leucocitelor (50 000—200 000 pe mm3), predominând elementele granulocitare adulte şi tinere. Pe măsură ce procesul canceros invadează întreaga măduvă, sînt prinse şi celelalte serii de celule: roşie şi trombocitară.

Apare o anemie gravă, însoţită de hemoragii, prin scăderea numărului de trombocite. In formele avansate se constată că şi alte organe hematopoietice, care în mod normal nu produc granulocite, devin sedii suplimentare de producţie a acestor elemente sanguine (splina). Tratamentul leucemiei mieloide cronice rămâne încă bazat pe chimioterapie şi medicaţie simptomatică, având scopul să prelungească viaţa bolnavului.

- Leucemia limfatică cronică este localizată pe organele limfatice. Este o leucemie mai benignă decât cea mieloidă. Boala se manifestă asemănător cu leucemia mieloidă, cu deosebirea că elementele care predomină în formula leucocitară sunt limfocitele.

- Leucemia acută este cea mai gravă formă a leucemiilor, puţind evolua mortal în 2—3 săptămâni. In circulaţia sangvină, globulele albe sunt înlocuite aproape în totalitate de un singur tip de celule tinere, fără funcţiile pe care le au de obicei globulele albe. Datorită chimioterapiei moderne, leucemia acută are astăzi o perioadă de evoluţie mai lungă ca în trecut, putându-se transforma în formă cronică.

Sursa Imaginii - freeschoolclipart.com



Read more: http://biografii.famouswhy.ro/bolile_globulelor_albe/#ixzz18Z1zjxNV

Sursa Imaginii - freeschoolclipart.com



Read more: http://biografii.famouswhy.ro/bolile_globulelor_albe/#ixzz18Z1zjxNV

scheletul capului

  Este alcatuit din neurocraniu, care adaposteste encefalul, si din viscerocraniu, unde se afla segmentele periferice ale organelor de simt, cat si primele segmente ale aparatelor respirator si digestiv.Neurocraniul are forma unui ovoid, cu partea mai voluminoasa situata posterior. Este alcatuit din neurocraniu, care adaposteste encefalul, si din viscerocraniu, unde se afla segmentele periferice ale organelor de simt, cat si primele segmente ale aparatelor respirator si digestiv.Neurocraniul are forma unui ovoid, cu partea mai voluminoasa situata posterior, prezentand o baza si o bolta. Oasele boltii sunt legate intre ele prin suturi.                                                                                                                                                                           

scheletul.

scheletul
Scheletul - Oasele pot fi impartite in 4 mari grupe .Oasele lungi sau cilindrice după cum le arata si denumirea ,sunt alungite, uşor curbate , au rolul de a amortiza şocurile .Din aceasta categorie fac parte oasele gambei, braţului, degetelor .Oasele scurte ,(sau cubice) sunt colţuroase...sScheletul - Oasele pot fi impartite in 4 mari grupe .Oasele lungi sau cilindrice după cum le arata si denumirea ,sunt alungite, uşor curbate , au rolul de a amortiza şocurile .Din aceasta categorie fac parte oasele gambei, braţului, degetelor .Oasele scurte ,(sau cubice) sunt colţuroase ,groase. Aşa sunt de exemplu oasele carpiene si tarsiene .Oasele neregulate ,conform denumirii , au forme si dimensiuni variate

oasele.

Zgarie-norii se sprijina pe stalpi de beton si cadre de otel, aripile avioanelor sunt intarite cu traverse ;tot asa, tinuta corpului uman este oferita de un cadru intern: scheletul.
Scheletul uman este format din 206 oase separate , unite intre ele prin diferite articulatii .Marimea , respectiv forma diferitelor oase este determinata de functia anatomica. Cel mai mare os este femurul avand 50 de centimetri , iar cel mai mic este scarita (2,6 mm) , una dintre oscioarele auditive.
Oasele pot fi impartite in 4 mari grupe .Oasele lungi sau cilindrice dupa cum le arata si denumirea ,sunt alungite, usor curbate , au rolul de a amortiza socurile .Din aceasta categorie fac parte oasele gambei, bratului, degetelor .Oasele scurte ,(sau cubice) sunt colturoase ,groase. Asa sunt de exemplu oasele carpiene si tarsiene .Oasele neregulate ,conform denumirii , au forme si dimensiuni variate. Formeaza unele parti ale fetei si spatelui .In final , oasele late –coastele , craniul , spata , -reprezinta scuturi ale organismelor vitale. kd648i3293yddm

plamanii .

Plămânul (lat.pulmo) este un organ pereche la vertebrate, specializat pentru funcția de respirație.
Animalele amfibii pe lângă plămâni mai au posibilitatea unei respirații branhiale acvatice asemănător peștilor. La animalele mamifere pulmonul este asemănător pulmonului uman, fiind alcătuit din pulmonul drept și stâng care sunt compartimentați în lobi (apicali, cardiac, diafragmatici).
Pulmonul nu are o musculatură proprie procesul de inspirație este realizat activ de mușchii intercostali și mușchiul diafragm, pe când expirația este realizată în mod pasiv.

sangele .

Sângele (latină sanguis, greaca veche: αἷμα, haima) este un țesut special sub formă lichidă care, prin intermediul aparatului circulator, alcătuit din inimă și vasele sanguine, transportă nutrienții și oxigenul la nivelul țesuturilor corpului, de unde preia bioxidul de carbon și produșii de catabolism tisular, transportându-i la nivelul organelor de eliminare. În medicină, disciplina care se ocupă cu studiul sângelui se numește hematologie.
Sângele este alcătuit dintr-o parte lichidă, plasma sanguină, în care plutesc o serie de celule specifice sângelui.
Circulația sângelui este asigurată în primul rând prin contracțiile mușchiului cardiac, ajutat de valvulele venoase în combinație cu contracțiile mușchilor scheletici.
În general vasele de sânge bogate în oxigen care pornind de la inimă și irigă țesuturile se numesc artere iar cele care sosesc la inimă și transportă produsele de catabolism de la țesuturi încărcate cu bioxid de carbon se numesc vene.
Sistemul vascular conține la om ca. 70 - 80 ml de sânge pe kilogram, deci la o greutate corporală normală a unui om de 70-80 kg va fi cca. 5 - 6 litri de sânge, bărbații au ca. cu 1 litru mai mult sânge ca femeile.