Coloana vertebrala este structura care sustine partea superioara a corpului si adaposteste cea mai importanta magistrala nervoasa, motiv pentru care tulburarile si deformarile vertebrale au frecvent si urmari neurologice.

Parte a aparatului locomotor, coloana vertebrala intervine atat in repaus, pentru sustinerea si axarea corpului, cat si in dinamica, prin multitudinea de miscari pe care le permite.

Lipsa activitatii fizice si pozitiile vicioase (in special in perioada de crestere) au efecte nefavorabile si asupra structurilor care stabilizeaza coloana vertebrala si se poate ajunge pana la modificari structurale, care agraveaza tulburarile initiale.

Cu trecerea anilor afectiunile de tip reumatic afecteaza si ele coloana vertebrala, care devine motiv de disconfort si grade diferite de impotenta functionala. In toate afectiunile coloanei, exercitiul fizic bine condus poate avea efecte spectaculoase.

Descriere topografica

In functie de zonele pe care le strabate coloana vertebrala se imparte in:

• regiunea cervicala, in zona gatului, formata din 7 vertebre;
• regiunea toracica cu 12 vertebre;
• regiunea lombara, in zona abdominala, cu 5 vertebre;
• regiunea sacrata cu 4-5 vertebre sudate si regiunea coccigiana formata din 5 vertebre sudate.

Regiunea cervicala este importanta prin faptul ca sustine capul si are cea mai mare mobilitate comparativ cu celelalte regiuni, cu rol in orientare si pastrarea echilibrului. Primele doua vertebre cervicale, atlas si axis, sunt cele care influenteaza aceasta mobilitate, prin articulatia dintre ele.

Regiunea toracica are mobilitate mai mica comparativ cu regiunile cervicala si lombara. Sustine toracele si se contracta izometric la miscarile capului si bazinului.

Vertebrele lombare sunt cele mai inalte si cu diametrul cel mai mare pentru a face fata presiunii care se exercita asupra lor.

Coloana vertebrala are mai multe curburi fiziologice situate in plan sagital, care ii cresc rezistenta (de aproximativ 10 ori fata de aceeasi coloana fara curburi). Aceste sunt cu convexitatea anterior in zona cervicala, cu convexitatea posterior in zona toracica si cu convexitatea anterior in regiunea lombara. Segmentul sacro-coccigian are o curbura imobila cu convexitatea posterior.

Curburile vertebrale impreuna cu ligamentele si discurile intervertebrale contribuie la realizarea unui echilibru intrinsec adecvat al coloanei, la care se adauga echilibrul extrinsec, pe care il realizeaza grupele musculare care sustin coloana vertebrala in mod direct, sau prin intermediul altor structuri. Se ajunge astfel la numeroase mecanisme care au rol de a da coloanei vertebrale rezistenta, mobilitatea si supletea maxime, care o fac potrivita pentru rolul de sustinere, axare, protectie si miscare pe care il are.

Lungimea coloanei scade odata cu imbatranirea si la sfarsitul zilei, pentru a se reface in timpul noptii.

Vertebrele sunt legate intre ele prin doua tipuri de articulatii:

• articulatia disco-vertebrala formata intre corpul vertebral si discul intervertebral permite 5 tipuri de miscari (flexie-extensie, inclinare laterala, rotatie in jurul unui ax vertical, alunecare paralela cu corpurile vertebrale, indepartare si apropiere intre vertebre);
• articulatiile apofizelor permit doar alunecari anterioare, posterioare sau laterale.

Tonusul muscular este starea de contractie statica sau de tensiune permanenta a muschiului relaxat, se mentine prin mecanism reflex si influenteaza proprietatile muschiului. Are rol in determinarea formei corpului, stabilitate articulara, metabolism si termoreglare. Variaza in functie de varsta, stare de sanatate, sex, antrenament. Hipotonia si hipertonia musculara in limite fiziologice nu produc modificari importante, dar peste anumite limite pot determina, initial deviatii ale coloanei si ulterior chiar deformatii. Prin antrenament bine condus, proprietatile muschiului (tonus, excitabilitate, contractilitate, elasticitate, plasticitate) se pot dezvolta pana la valori superioare.